luni, 12 noiembrie 2007

Dobitocia se cladeste in familie

„8.20. Intri în clasă. Ora de curs a început în urmă cu 20 de minute. Spui <<>Neaţa >> şi te îndrepţi calm spre fundul clasei. Arunci rucsacul pe bancă şi te întorci cu paşi hotărâţi către catedră. Cu un ton nervos îi ceri „dobitocului de profesor” să-ţi motiveze absenţa. Te iei în „gură cu el” pentru că refuză să deschidă catalogul şi pentru că încearcă să-ţi explice că ora de curs începe la 8.00 nu la 8.20. Îl înjuri ţi-l ameninţi că-l dai cu capul de tablă. Într-un final problema ta se rezolvă, iar absenţa se încercuieşte. Te reîntorci în bancă scoţi telefonul mobil bagi căştile în urechi şi dai drumul la radio. După câteva minute profesorul vine la tine şi te roagă frumos să scoţi căştile. Te ridici brusc. Îl împingi şi-l înjuri de toate neamurile, după care părăseşti sala în grabă.”

„7.50. Intri în clasă. Îţi scoţi caietul, cartea şi pixul. Pălăvrăgeşti un pic cu colegii de clasă. La 8.00 te aşezi în bancă şi aştepţi în linişte profesorul. Se face 8.10 şi el nu mai vine. La 8.30 cineva încearcă să deschidă uşa. Profu’. Vrea să zică << Bună dimineaţa >> dar nu-i iese. Se clatină pe picioare şi ai impresia că într-un moment se va prăbuşi. Într-un final ajunge la catedră. Nici azi nu a luat catalogul din cancelarie. E mort de beat. Te întrebi cum dracu a ajuns în halul acesta aşa de dimineaţă. Ora de matematică a rămas în coadă de peşte… Închizi cartea şi te pregăteşti pentru următoarea oră.”

Oare aşa arată şcoala românească? Îmi place să cred că nu, dar pe internet sunt filmuleţe care arată cum dascălii sunt umiliţi de elevi şi pun pariu că nu sunt regizate!

Astăzi profesorii nu mai sunt priviţi cu respect şi nici nu mai reprezintă un model pentru tinerii învăţăcei….

Ca o paralelă, dacă eu m-aş duce într-o zi la serviciu şi l-aş împinge şi înjura pe şeful meu, în secunda imediat următoare directorul instituţiei în care lucrez mi-ar desface contractul de muncă, la fel s-ar întâmpla şi în cazul în care m-aş duce beată.

Prof-ule, dute-n p*** mea!”
Violenţa din şcoală începe cu…
dispreţul arătat profesorilor prin gesturi sau priviri ameninţătoare şi ajunge până la actele de agresiune fizică şi verbală.

După opinia mea, singurul vinovat al acestor situaţii este directorul acelei şcoli care tolerează astfel de comportamente. Spun tolerează pentru că un studiu realizat de UNICEF a scos la iveală faptul că peste un sfert dintre directorii unităţilor de învăţământ sunt foarte la curent ce se întâmplă în ograda lor şi nu iau nici o măsură.

Şi la urma urmei scopul şcolii este acela de a ne pregăti pentru viaţă. Pe lângă informaţiile pe care le asimilăm, învăţăm că oamenii sunt subiectivi şi nu obiectivi, că greşelile se taxează, că nedreptatea e la fiecare pas şi, în plus, învăţăm când trebuie să vorbim sau când să ne ţinem buzele legate.

0 comentarii:

Design by Dzelque Blogger Templates 2008

d1sco blog - Design by Dzelque Blogger Templates 2008